Un subiect vast,  a motoriza sau comanda la distanţă uşa la garaj sau poarta la intrare, obloanele sau jaluzelele, controlul temperaturii în locuinţă sau programarea aparatelor electromenajere, simularea unei prezenţe în casă pe timpul vacanţelor, comanda la distanţă a sistemului de alarmă, irigarea automată permanentă a plantelor, creearea şi exploatarea unei adevarate reţele multimedia în toată locuinţa, etc. Scopul domoticii este de a uşura viaţa cotidiană în locuinţă utilizând la maxim noile aparate şi componente electronice sau informatice.

Din punct de vedere mai mult tehnic, un sistem domotic primeşte informaţii şi emite comenzi. Tansferul datelor se bazează pe un suport fizic (în general) şi pe un protocol de comunicare.

În funcţie de suportul de transmisie al datelor putem găsii:

• Instalaţia electrică din locuinţă, caz în care comenzile de control al aparatelor electrocasnice sunt suprapuse curentului electric din prizele obişnuite de curent.
• Cablu coaxial – în acest caz controlul aparatelor electrocasnice este realizat printr-o reţea de cablu special instalată pentru domotică
• Fără fir –cazul în care nu se poate vorbii de o reţea fizică, transmiterea comenzilor fiind realizată prin unde radio, eventual în infraroşu

Pentru ca un sistem domotic să fie complet, trebuie cel puţin un emiţător, un controlor şi un receptor (aparatul controlat). Receptorii, primesc şi execută comenzile trimise de emiţătoare sau de controlori (comenzi pre-programate). Urmare a comenzilor primite de receptori, aparatele conectate execută acţiuni de genul „START”, „STOP” sau „comanda variabilă”.

Evident, pentru ficare din genul de suport de transmitere a comenzilor, mai multe protocoale de transmisie există:
- pentru reţeaua electrică, sistemul X-10 este o soluţie de control destul de veche deci verificată dar HomePlug devine din ce în ce mai utilizat.
- în ce priveşte reţelele fără fir, protocolul ZigBee pare a fi soluţia viitorului din punct de vedere al autonomiei modulelor independente.